Stiu cine sunt.
O sa fiu,
La fel ca toti ceilalti,
Un adult obosit si trist,
Care nu si-a urmat niciodata visele.
O sa lucrez intr-o cladire gri,
Purtand un costum gri,
Pana cand parul imi va deveni gri.
Poate ca intr-o zi,
O sa intalnesc pe cineva,
Cu care sa ma insor,
Pentru ca amandoi nu vrem sa fim singuri.
Eu o sa o insel,
Ea o sa ma insele,
Pana cand lumea o sa ne para gri,
La fel ca parul nostru batran si fin.
Iar apoi,
Probabil ca vom avea copii,
Pe care o sa-i pazesc
De aceasta lume rece.
Ei o sa creasca,
Cu aceleasi vise ca mine,
Care asteapta sa fie frante.
Ei o sa munceasca in niste cladiri gri,
Purtand haine gri
Pana cand parul li se va face gri.
Dupa toate acestea,
Ei vor incepe sa ma urasca.
Pe mine sau pe mama lor, fara motiv.
In acel moment,
Eu o sa imi iau o haina rosie cu 3 numere mai mari,
Imi voi pune o barba alba pe fata,
Ma voi lasa purtat de vise,
Iar apoi voi merge afara,
Sa ma joc cu copii mei mari in zapada.
Pielea imi va fi inghetata,
La fel ca aceasta lume.
O sa visez din nou,
Din nou,
Din nou,
Si din nou.
Si dupa toate astea,
Cand voi incepe sa mor,
Ma voi tranti in pat,
Cu ghetele de fotbal in picioare,
Si voi stii cine sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu