Incipit

M-am hotarat sa-mi fac blog. Oare de ce? Am mai avut eu o tentativa dar am zis sa o las balta pentru ca e prea plictisitor si n-am eu timp de D-ASTEA. SPITALUL m-a determinat sa-mi fac blog. Sunt deja la a doua saptamana de stat intre patru pereti si sper inca sa ma scoata cineva de aici. Speranta imi sta intr-un bisturiu si intr-o anestezie totala. Aceste doua lucruri la care nimeni nu vrea sa ajunga ma vor scoate de aici cu pretul unei operatii. Au  trecut 26 de zile de cand nu am mai atins băşica aia, fara de care nu pot trai. Nu stiti despre ce e vorba? Despre MINGEA DE FOTBAL. Ea , impreuna cu fata din povesti, sunt lucrurile pentru care eu traiesc. Timpul trece aici in spital, iar eu nu am parte nici de obiectul rotund cu circumferinta de 70 cm  nici de fiinta inalta de 1,70 m. (tocmai a venit asistenta sa-mi spuna ca iar imi ia sange, bestial, dar de unde? o sa-mi deseneze probabil niste vene cu stiloul pe antebrat pentru ca eu nu mai am "chestii" d-alea inguste cu sange...). Inchei pentru ca asistenta a scos seringa din halat. "Ne vedem" dupa operatie.