I can kiss away the pain.
I will stand by you forever.
You can take my breath away.[...]
Aceste versuri completează puzzle-ul vieţii noastre. Erau o parte din noi, pentru că acum mult timp m-am decis sa decis să devin eroul tău. Desigur nu eroul ăla din desene imbrăcat în roş albastru si cu un S mare pe piept numit SUPERMAN. Pe ăla l-am urât din totdeauna în timp ce prietenii mei de bordură îl idolatrizau. Ei se întrebau de ce si cum de nu vreau eu să ajung ca "superomul". Simţeam că sunt prea mic să le explic eu cum stă treabă pentru că ei erau în lumea lor. Eu îl uram de la varsta de 5 ani pe acel personaj pentru că în viziunea mea el era un stelist mândru şi fraier pentru că era îmbrăcat în roş-albastru si pentru că purta pe piept litera S de la S-T-O-A-I-A. Din acest motiv am renunţat să mă uit la desene încă de la vârsta de cinci ani si am decis sa ma uit doar la fotbal. Fotbalul era mult mai frumos decât acel supererou care mereu era "mare şi tare". Aşadar m-am apucat de fotbal şi am hotărît să renunţ la supereroi de genu' ăla.
Era 24 decembrie 1999,jucam "victorie" în faţa blocului cu băieţii mai mari. După ce jucasem vreo 2 ore ca sparţii ne-am aşezat pe leagănele din parcul din faţa blocului. Băieţii au inceput să vorbească "de colindat" iar eu timid,nu am îndrăznit să-i întreb nimic despre asta .După câteva minute, unul dintre ei m-a întrebat: vlăduţ, nu vii cu noi la colindat? Mă luminase întrebarea şi eram cât p'aci să spun că merg dar mi-am adus aminte de un lucru important şi le-am spus:"offf,dar nu pot pentru că tre' să vină Moşu' diseara." Pentru următoarele trei minute băieţii au râs încontinuu în timp ce eu nu ştiam ce se întâmpla. După porţia zdravănă de râs unul din ei m-a întrebat uimit: "bă vlăduţ, tu nu ştiai că moşu' nu există? " Eu am răspuns tăcut" nu..." Atunci ei mi-au explicat cum stă treaba cu impostoru' şi cel care ar fi trebuit sa'mi fie erou după Superman , s'a transformat în viziunea mea tot într'un fraier. Au trecut nouă ani în care eu nu am avut un erou şi m'am decis să devin eu un supererou .Cunoscusem o fată superbă din toate punctele de vedere care însă mai avea nevoie de ceva. După ce am învăţat'o pe de rost pe această fiinţă mi'am dat seamă că nici ea nu avea un erou! In acel moment m'am decis să devin eroul ei, renunţând eu la visul meu, acela de a avea EU un erou. Am hotărât să fac totul pentru ea şi cred că in mare parte am reuşit. Acum ,la trei ani de la decizia de a mă "angaja" ca erou, nu mai sunt sigur de loc de postul meu şi de aceea sunt foarte confuz. Mai pot eu, Prutty,să fiu eroul ei chiar şi operat? chiar şi dacă nu o să mai fiu fotbalist? chiar şi dacă voi avea o cicatrice in zona inghinală din cauza tăieturii? chiar şi dacă la ora actuală nu pot fii lângă ea mereu la şcoală din cauza durerilor? Prea multe întrebări, prea mare frica de răspunsul lor. Eroul ,aşa cum e el acuma ,te iubeşte neconditionat! Îl concediezi ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu