Doamneee ce chin! Sa urmaresc atatea meciuri la tv ,sa invat atatea lucruri si sa nu pot nici macar sa le incerc pe teren, sau macar in curte. Groaznic. Imi tot spun ca mai e putin pana o sa ating iar mingea, inca putin, inca putin .M-am cam saturat sa ma amagesc degeaba , dar nu ma las. Mai am un gram de speranta , un gram de speranta ca pot sa mai port ghetele de pe dulap pe care le privesc de fiecare data cand ies din casa. Parca tanjesc si ele dupa mine ,ma doresc. E bine macar ca ele cu trecerea timpului nu risca sa isi iasa din forma, cum mi s-ar putea intampla mie. Sper ca nu. De-abea astept sa pot alerga din nou si sa cutreier toata iarna padurile din jurul Rasnovului si sa "mananc" drumul spre Poiana Brasov cu adidasii in picioare si cu castile-n urechi. Dupa cateva ore de "pregatire" sa ajung acasa si sa fac o baie fierbinte cu iubita care nu se tine dupa mine la alergat si prefera sa ramana la mine in camera si sa se odihneasca in patut ca o pisicuta . Promit ca asta se v-a intampla! Imi promit mie! Am incredere in mine si in ea , pentru ca si perechile de ghete de fotbal au in mine! Am sa ma-ntorc barbat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu