Intrebari fara rost.

 

Cine ma mai mangaie cand plang? Cine se mai bucura cand rad?

Cine se supara pe mine cand zic ca mor? Cine se simte bine cand ma distrez?

Cine mai sta langa mine pe coridor? Cine imi mai umple weekendurile?

Cine ma mai insoteste la paradis? Cine mai cade cu mine la snow?

Cine ma mai felicita cand joc bine? Cui ii mai dedic fiecare gol?

Cine ma mai tine de mana? Cui ii mai cad eu in brate?

Cine imi mai face cost la factura de telefon? Cui ii mai dau mesaje?

Cine ma mai priveste-n ochi? Cui ii mai daruiesc cadouri?

Cine ma mai enerveaza cand mi-e somn? Cui ii mai fac glume proaste?

Cine mai umple cu chipul ei camera mea? Cui ii mai fac dedicatii?

Cine ma mai pune sa invat cand joc prea mult fotbal? Cui ii mai multumesc?

Cine imi mai frange inima? Cui ii mai recit poezii?

Cine imi mai face zile fripte? Cui ii mai trimit melodii?

Cine ma mai suporta cand merg la shopping? Cui ii mai fac copii?

Cine mai sufera cand imi rup vreo mana/picior? Cui ii mai spun „puisor” ?

Cine mai e drogul meu? Cui ii mai fac tatuaje pe corp?

Cine mai rade de mine? Cui ii mai ofer mandarine?

Cine mai copiaza cu mine? Cui ii mai iau apararea?

Cine va mai fii nevasta mea? Cui ii mai fac toate poftele?

Cine va mai impartii patul cu mine? Cui ii mai cumpar prostii?

Cine mai merge cu mine cu ocazia? Cui ii mai ofer viata mea?

Cine ma va face sa ma trezesc la 4 00 doar ca sa mergem impreuna la scoala? Cui ii mai spun povesti din tren?

Cine va mai dormi la mine? Cui ii mai spun” Te iubesc” ?

Cine va mai lupta pentru mine? Cui ii va mai pasa?

Cine imi va fii inger? Cui ii mai ofer iaurt cu bilutze?

Cine ma mai ajuta sa invat? Cui ii mai spun „nu pricep”?

Cine mai chicoteste cand imi scot portofelu`?  Cui va trebui sa-i repet fiecare lucru?

Cine va mai fii prostutza? Cui ii mai arat corpul meu?

Cine mai mananca cioco cu mine? Cui ii mai sarut buzele?

Cine ma va mai stresa? Cui ii va mai fii dor?

Cine mai face baie cu mine? Cui ii mai fac poze?

Cine va mai visa cu mine? Cui ii mai spun ce nu-i bine?

Cine ma mai striga in noapte? Cui ii voi mai fii tata?

Cine ma mai suna cu numar privat? Cui ii mai cumpar vata?

Cine imi va mai fii eroina? Cui ii voi fii erou?

...prea multe intrebari fara raspuns iar lista poate continua...

(„Intrebari din spital”, Bucuresti, 06.01.2010)

A pill of hapiness.

Sunt in spitalul clinic Fundeni  din Bucuresti. Nu stiu cate zile au trecut de cand sunt aici, si nu stiu nici cate vor mai trece. Cert este faptul ca mi-am lasat medicamentul acasa si niciun antibiotic injectabil si niciun calmant oferit de doctori nu ma poate calma sau linisti. Ma simt foarte singur fara medicamentul meu, la el ma gandeam in toate momentele grele: cand imi luau sange in cantitati industriale, cand imi scoteau maduva ca niste animale, cand imi „inghetau” venele, etc. Doar la tine ma gandeam, pastilo` !  Cel mai tare ma supara faptul ca Dumnezeu te-a conceput doar intr`un singur exemplar. Indeplinesti mai multe functii, esti completa: poti fii  sirop fiindca esti ametitor de dulce, oferi vitamine felurite, esti mai mult decat un Nurofen pentru ca faci cu o singura privire,ca orice durere de cap sa dispara,  poti fii folosita si la anestezii pentru ca eu doar cu gandul la tine am trecut peste orice durere spre mirarea doctorilor, poti fii chiar si supliment de efort pentru ca sunt sigur ca daca te voi gusta inainte de fiecare meci voi zdrobi tot ce imi va sta in cale, esti si efervescenta  pentru ca odata intrata in inima mea, te-ai topit acolo si esti constienta si tu ca nu vei mai iesi din acel loc care iti va oferii caldura, iubire, siguranta si respect. Esti pastila-minune !!! M-ai relansat, m-ai pus pe picioare. Ai o culoare bizara, esti verde. Hmmm, curios, culoarea mea preferata. Iarta-ma ca te-am lasat acasa, credeam ca pot trai fara tine, dar nu pot. Ai grija de tine , incalzeste-mi camera ,baia , casa , pentru ca ma intorc repede. Ma intorc repede pentru ca nu mai pot trai fara tine, trebuie sa imi alini toate durerile cat mai repede, cicatricile de pe inima la fel.  Bizar este si modul in care am ajuns la tine pastilo`, tu stii bine acest lucru. Bizar dar fermecator.

(„Povestiri din spital”, Bucuresti,06.01.2010)

Al doilea incipit.

Am timp, deci scriu. S-au schimbat multe de cand nu am mai scris, parca am presimtit "cutremurul". Acum nu mai am nicio grija. Singurele "obiective" sunt urmatoarele: sa imi recapat forma pe care o aveam in septembrie din punct de vedere fotbalistic si sa astept ca minunea o sa apara in viata mea. Astept, am rabdare, pana la craciun: apoi "actionez".  Vreau sa simt din nou acea "caldura" , pentru ca mi s-a stricat centrala(la modu` figurat vorbind) . Ochii sa fie niste soapte mai profunde si mai  complexe . Voi "zbura" din nou! Si nu voi mai revenii la sol ! Pentru ca sunt pe cale sa imi cumpar "aripi" noi care o sa ma insoteasca pana voi trece in neant. Nu credeti ah? Radeti?  . O sa am si garantie la ele, mi-a promis producatoru`. Asta-i singurul lucru la care mai ravnesc. Pana acum totul a  fost in van si de aia m-am gandit sa schimb ceva. Nu imi mai fac griji, totul merge din ce in ce mai bine. El capitano is back, watch out! No more sorrow! Am trecut peste toate defectiunile si scurtcircuitele si  am parasit departamentul "service" cu ajutorul unui fulg care m-a lovit in cap din intamplare. Am primit  de la o colega  si un talisman religios care imi va fii alaturi mereu, si care ma v-a tine departe mereu de departamentul asta in care se repara diferite chestii. Pe aceasta cale ţin sa-i multumesc colegei mele. E un gest frumos, nu ma asteptam! (nu ca nu ma asteptam din partea ta, nu ma asteptam in general de la cineva sa primesc ceva, in momentele astea) Poate s-au speriat toti de glumele de la scoala cu TBC-ul .=)) Inchei pentru ca trebuie sa fac un pact cu somnul.

Stop cadru.

Am incetat sa mai postez din anumite motive pe termen nelimitat ! Stiam eu ca n-are niciun rost...

I miss the silence.

Am revenit, n-am mai scris de mult din diverse motive. Ies la 7:00 din casa, intru la 18:00. Fara sa fac fotbal !!!
Acum nu mai sunt "ocupat" cu fotbalu` ci cu...daca ma gandesc bine nici  nu stiu. Sunt ocupat cu nimic. Mi-e plin timpu` de nimic. Si mi-e dor de aceea "liniste" pe care o aveam pana sa intru in spital: adica nebunia aia, sculat la 6:00 culcat la 2:00 cu capu` pe masa si cu caiete langa cap, alergatura toata ziua, mers de 3-4 ori cu 5`u pe zi, nebunie, stres ,probleme, febre musculare, dureri, antrenamente , meciuri, iubire, ghete de fotbal, aparatori, pupici, muzica la maxim in casti, urlete de durere si de fericire, cazaturi, lovituri, julituri, imbratisari, BEN GAY, etc etc. Tanjesc dupa vremurile alea care pana la urma...m-au adus in starea in care sunt. Imi faceau rau dar imi placeau. Acum totul e echilibrat dar nu-mi place. Vreau o schimbare. Vreau sa fie ca inainte dar sa am mai mult noroc. Apropo, de luni trebuia sa fiu internat in Bucuresti dar se va amana internarea si s-ar putea sa plec in Austria sa ma internez. Trist. Foarte trist. Dar nu mai am  putere sa ma plang sau sa ma chinui cu ganduri pesimiste, sunt uns cu toate alifiile ,m-am obisnuit. Sunt uimit pe zi ce trece de lumea din Romania: doctori, profesori, politicieni, jurnalisti, fotbalisti, colegi, etc. Nu-i mai inteleg. Oare ei se inteleg? Oare ei se mai suporta? Dau un singur exemplu: cum sa astepti o luna ca sa ajungi in cabinetul celui mai bun doctor din brasov (specializat in problema mea)  si cand ajungi, sa ramai tampit, uimit, cand vezi ca fumeaza KENT LUNG in cabinet si asculta SUPER FM la MAXIM, el fiind un comunist expirat de vreo 60 de ani. Uluitor. Fosila asta a pus capac cu urmatoarea propozitie: nu-i problema,eu il tai imediat, ii fac biopsie, punctie,orice. Deci astia sunt niste macelari dom`ne. Cum dracu sa spuna asa ceva cand eu tocmai am fost operat de vreo 2 sapt? God. Nu s-a lasat si tot m-a chemat maine la Judetean sa imi faca inca o serie de analize. Nu-i stres, imi iau stilou cu mine si imi desenez vene pe mana! :)  Ma retrag sa mai visez umpic si sa sper ca o sa fie bine! Stiu ca o sa fie bine! M-a "obligat" sa cred asa  fosila manelista ! [Waiting for the silence...]

Ma scufuuund.

Au mai trecut doua zile. Ieri nu am fost in stare sa scriu nimic din diverse motive. Din nou mi-a fost demonstrat faptul ca traiesc intr-o tara de cacat unde democratia este egala cu zero. Trecem peste asta pentru ca nu vreau sa intru in polemica cu nimeni si nu mai vreau sa imi fac nervi pentru ca mie nici macar nu ar trebui sa imi pese de aceste cacaturi si de tot ce imi aud urechiile din partea tuturor ,ci  ar trebui sa-mi pese de faptul ca peste putin timp imi ies analizele care imi vor decide soarta. Mai are rost sa scriu pe blog? Maine-poimaine ma trezesc in consiliul profesoral si din acest motiv ,ca vorba aia...imi exprim gandurile. Trecem si peste asta ca nu-i mare lucru` si blogu` sa-mi fie "urmarit". Iar unii turnatori , mincinosi, lichele, care se simt, nici sa nu mai indrazneasca sa de-a ochii cu mine, LASATI-MA DRACULUI IN PACE SA TRAIESC LINISTIT! Vine weekendul, care aduce numai vesti proaste, vremea e la fel, iar din nou pot spune ca totul e prost. Sunt la un pas sa spun ca era mai bine in spital ,decat aici acasa. Acolo macar nu ma cunostea nimeni si nimeni nu avea treaba cu mine. Ma chinuiau si atat. Mi-as lua iubita in acest moment si as pleca undeva pe o insula  unde sa fim singuri si sa ascultam muzica ,ATB desigur si m-as intoarce doar de revelion. Dupaia m-as duce inapoi pe insula si m-as intoarce inapoi doar la meciuri si antrenamente. In acest timp, iubita mea intra in mare, si construieste inimioare din nisip, gateste stelute de mare, face suc de delfin, asculta ATB-Underwater World(merita sa ascultati melodia), se uita la televizorul nostru subacvatic cum dau goluri pentru ea, o mai suna pe mama ei din cand in cand ca sa-i spuna care mai e temperatura apei, apoi face jogging in apa, invata legile jocului ca sa nu se intrebe de ce  ma intorc  nervos acasa sub apa  dupa ce primesc vreun cartonas galben. Toate astea se vor intampla in curand. Mai stau umpic aici ,sa va respir aerul si dupaia ma retrag in glorie linistit impreuna cu printesa mea , sub apa. Celelalte creaturi din apa ma vor pretui mai mult, sunt sigur de acest lucru`. Pestii ma vor ajuta la imbunatatirea rezistentei fizice, delfinii ma vor face sa rad, rechinii ma vor invata sa lupt, meduzele ma vor suge de orice fel de rautate, stelutele de mare vor sfarsi tragic-gatite de Bbchen, calutii de mare ma vor invata noi driblinguri, balenele imi vor fii Bodyguarzi-nu de alta dar mai am probleme uneori cu leoaica de mare-Bbchen. Ne certam de la discutii gen"eu te iubesc mai mult,eu te ador boule,ba nu,ba da,etc." iar dupa acest schimb de replici , ea mai recurge uneori la violenta: imbratisari exagerat de dure ,muscaturi , pupaturi sufocante ,la care eu raspund cu aceeasi moneda ,pentru ca imi place. Deci, fiinte ude, mai e putin si veniim!

Am sa ma-ntorc barbat.

Doamneee ce chin! Sa urmaresc atatea meciuri la tv ,sa invat atatea lucruri si sa nu pot nici macar sa le incerc pe teren, sau macar in curte. Groaznic. Imi tot spun ca mai e putin pana o sa ating iar mingea, inca putin, inca putin .M-am cam  saturat sa ma amagesc degeaba , dar nu ma las. Mai am un gram de speranta , un gram de speranta ca pot sa mai port ghetele de pe dulap pe care le privesc de fiecare data cand ies din casa. Parca tanjesc si ele dupa mine ,ma doresc. E bine macar ca ele cu trecerea timpului nu risca sa isi iasa din forma, cum mi s-ar putea intampla mie. Sper ca nu. De-abea astept sa pot alerga din nou si sa cutreier toata iarna padurile din jurul Rasnovului si sa "mananc" drumul spre Poiana Brasov cu adidasii in picioare si cu castile-n urechi. Dupa cateva ore de "pregatire" sa ajung acasa si sa fac o baie fierbinte cu iubita care nu se tine dupa mine la alergat si prefera sa ramana la mine in camera si sa se odihneasca in patut ca o pisicuta . Promit ca asta se v-a intampla! Imi promit mie! Am incredere in mine si in ea , pentru ca si perechile de ghete de fotbal au in mine! Am sa ma-ntorc barbat!