Al doilea incipit.

Am timp, deci scriu. S-au schimbat multe de cand nu am mai scris, parca am presimtit "cutremurul". Acum nu mai am nicio grija. Singurele "obiective" sunt urmatoarele: sa imi recapat forma pe care o aveam in septembrie din punct de vedere fotbalistic si sa astept ca minunea o sa apara in viata mea. Astept, am rabdare, pana la craciun: apoi "actionez".  Vreau sa simt din nou acea "caldura" , pentru ca mi s-a stricat centrala(la modu` figurat vorbind) . Ochii sa fie niste soapte mai profunde si mai  complexe . Voi "zbura" din nou! Si nu voi mai revenii la sol ! Pentru ca sunt pe cale sa imi cumpar "aripi" noi care o sa ma insoteasca pana voi trece in neant. Nu credeti ah? Radeti?  . O sa am si garantie la ele, mi-a promis producatoru`. Asta-i singurul lucru la care mai ravnesc. Pana acum totul a  fost in van si de aia m-am gandit sa schimb ceva. Nu imi mai fac griji, totul merge din ce in ce mai bine. El capitano is back, watch out! No more sorrow! Am trecut peste toate defectiunile si scurtcircuitele si  am parasit departamentul "service" cu ajutorul unui fulg care m-a lovit in cap din intamplare. Am primit  de la o colega  si un talisman religios care imi va fii alaturi mereu, si care ma v-a tine departe mereu de departamentul asta in care se repara diferite chestii. Pe aceasta cale ţin sa-i multumesc colegei mele. E un gest frumos, nu ma asteptam! (nu ca nu ma asteptam din partea ta, nu ma asteptam in general de la cineva sa primesc ceva, in momentele astea) Poate s-au speriat toti de glumele de la scoala cu TBC-ul .=)) Inchei pentru ca trebuie sa fac un pact cu somnul.

Stop cadru.

Am incetat sa mai postez din anumite motive pe termen nelimitat ! Stiam eu ca n-are niciun rost...

I miss the silence.

Am revenit, n-am mai scris de mult din diverse motive. Ies la 7:00 din casa, intru la 18:00. Fara sa fac fotbal !!!
Acum nu mai sunt "ocupat" cu fotbalu` ci cu...daca ma gandesc bine nici  nu stiu. Sunt ocupat cu nimic. Mi-e plin timpu` de nimic. Si mi-e dor de aceea "liniste" pe care o aveam pana sa intru in spital: adica nebunia aia, sculat la 6:00 culcat la 2:00 cu capu` pe masa si cu caiete langa cap, alergatura toata ziua, mers de 3-4 ori cu 5`u pe zi, nebunie, stres ,probleme, febre musculare, dureri, antrenamente , meciuri, iubire, ghete de fotbal, aparatori, pupici, muzica la maxim in casti, urlete de durere si de fericire, cazaturi, lovituri, julituri, imbratisari, BEN GAY, etc etc. Tanjesc dupa vremurile alea care pana la urma...m-au adus in starea in care sunt. Imi faceau rau dar imi placeau. Acum totul e echilibrat dar nu-mi place. Vreau o schimbare. Vreau sa fie ca inainte dar sa am mai mult noroc. Apropo, de luni trebuia sa fiu internat in Bucuresti dar se va amana internarea si s-ar putea sa plec in Austria sa ma internez. Trist. Foarte trist. Dar nu mai am  putere sa ma plang sau sa ma chinui cu ganduri pesimiste, sunt uns cu toate alifiile ,m-am obisnuit. Sunt uimit pe zi ce trece de lumea din Romania: doctori, profesori, politicieni, jurnalisti, fotbalisti, colegi, etc. Nu-i mai inteleg. Oare ei se inteleg? Oare ei se mai suporta? Dau un singur exemplu: cum sa astepti o luna ca sa ajungi in cabinetul celui mai bun doctor din brasov (specializat in problema mea)  si cand ajungi, sa ramai tampit, uimit, cand vezi ca fumeaza KENT LUNG in cabinet si asculta SUPER FM la MAXIM, el fiind un comunist expirat de vreo 60 de ani. Uluitor. Fosila asta a pus capac cu urmatoarea propozitie: nu-i problema,eu il tai imediat, ii fac biopsie, punctie,orice. Deci astia sunt niste macelari dom`ne. Cum dracu sa spuna asa ceva cand eu tocmai am fost operat de vreo 2 sapt? God. Nu s-a lasat si tot m-a chemat maine la Judetean sa imi faca inca o serie de analize. Nu-i stres, imi iau stilou cu mine si imi desenez vene pe mana! :)  Ma retrag sa mai visez umpic si sa sper ca o sa fie bine! Stiu ca o sa fie bine! M-a "obligat" sa cred asa  fosila manelista ! [Waiting for the silence...]

Ma scufuuund.

Au mai trecut doua zile. Ieri nu am fost in stare sa scriu nimic din diverse motive. Din nou mi-a fost demonstrat faptul ca traiesc intr-o tara de cacat unde democratia este egala cu zero. Trecem peste asta pentru ca nu vreau sa intru in polemica cu nimeni si nu mai vreau sa imi fac nervi pentru ca mie nici macar nu ar trebui sa imi pese de aceste cacaturi si de tot ce imi aud urechiile din partea tuturor ,ci  ar trebui sa-mi pese de faptul ca peste putin timp imi ies analizele care imi vor decide soarta. Mai are rost sa scriu pe blog? Maine-poimaine ma trezesc in consiliul profesoral si din acest motiv ,ca vorba aia...imi exprim gandurile. Trecem si peste asta ca nu-i mare lucru` si blogu` sa-mi fie "urmarit". Iar unii turnatori , mincinosi, lichele, care se simt, nici sa nu mai indrazneasca sa de-a ochii cu mine, LASATI-MA DRACULUI IN PACE SA TRAIESC LINISTIT! Vine weekendul, care aduce numai vesti proaste, vremea e la fel, iar din nou pot spune ca totul e prost. Sunt la un pas sa spun ca era mai bine in spital ,decat aici acasa. Acolo macar nu ma cunostea nimeni si nimeni nu avea treaba cu mine. Ma chinuiau si atat. Mi-as lua iubita in acest moment si as pleca undeva pe o insula  unde sa fim singuri si sa ascultam muzica ,ATB desigur si m-as intoarce doar de revelion. Dupaia m-as duce inapoi pe insula si m-as intoarce inapoi doar la meciuri si antrenamente. In acest timp, iubita mea intra in mare, si construieste inimioare din nisip, gateste stelute de mare, face suc de delfin, asculta ATB-Underwater World(merita sa ascultati melodia), se uita la televizorul nostru subacvatic cum dau goluri pentru ea, o mai suna pe mama ei din cand in cand ca sa-i spuna care mai e temperatura apei, apoi face jogging in apa, invata legile jocului ca sa nu se intrebe de ce  ma intorc  nervos acasa sub apa  dupa ce primesc vreun cartonas galben. Toate astea se vor intampla in curand. Mai stau umpic aici ,sa va respir aerul si dupaia ma retrag in glorie linistit impreuna cu printesa mea , sub apa. Celelalte creaturi din apa ma vor pretui mai mult, sunt sigur de acest lucru`. Pestii ma vor ajuta la imbunatatirea rezistentei fizice, delfinii ma vor face sa rad, rechinii ma vor invata sa lupt, meduzele ma vor suge de orice fel de rautate, stelutele de mare vor sfarsi tragic-gatite de Bbchen, calutii de mare ma vor invata noi driblinguri, balenele imi vor fii Bodyguarzi-nu de alta dar mai am probleme uneori cu leoaica de mare-Bbchen. Ne certam de la discutii gen"eu te iubesc mai mult,eu te ador boule,ba nu,ba da,etc." iar dupa acest schimb de replici , ea mai recurge uneori la violenta: imbratisari exagerat de dure ,muscaturi , pupaturi sufocante ,la care eu raspund cu aceeasi moneda ,pentru ca imi place. Deci, fiinte ude, mai e putin si veniim!

Am sa ma-ntorc barbat.

Doamneee ce chin! Sa urmaresc atatea meciuri la tv ,sa invat atatea lucruri si sa nu pot nici macar sa le incerc pe teren, sau macar in curte. Groaznic. Imi tot spun ca mai e putin pana o sa ating iar mingea, inca putin, inca putin .M-am cam  saturat sa ma amagesc degeaba , dar nu ma las. Mai am un gram de speranta , un gram de speranta ca pot sa mai port ghetele de pe dulap pe care le privesc de fiecare data cand ies din casa. Parca tanjesc si ele dupa mine ,ma doresc. E bine macar ca ele cu trecerea timpului nu risca sa isi iasa din forma, cum mi s-ar putea intampla mie. Sper ca nu. De-abea astept sa pot alerga din nou si sa cutreier toata iarna padurile din jurul Rasnovului si sa "mananc" drumul spre Poiana Brasov cu adidasii in picioare si cu castile-n urechi. Dupa cateva ore de "pregatire" sa ajung acasa si sa fac o baie fierbinte cu iubita care nu se tine dupa mine la alergat si prefera sa ramana la mine in camera si sa se odihneasca in patut ca o pisicuta . Promit ca asta se v-a intampla! Imi promit mie! Am incredere in mine si in ea , pentru ca si perechile de ghete de fotbal au in mine! Am sa ma-ntorc barbat!

Eroul tau. Chiar si acum?

I can be your hero baby.
I can kiss away the pain.
I will stand by you forever.
You can take my breath away.[...]

Aceste versuri completează puzzle-ul vieţii noastre. Erau o parte din noi, pentru că acum mult timp m-am decis sa decis să devin eroul tău. Desigur nu eroul ăla din desene imbrăcat în roş albastru si cu un S mare pe piept numit SUPERMAN. Pe ăla l-am urât din totdeauna în timp ce prietenii mei de bordură îl idolatrizau. Ei se întrebau de ce si cum de nu vreau eu să ajung ca "superomul". Simţeam că sunt prea mic să le explic eu cum stă treabă pentru că ei erau în lumea lor. Eu îl uram de la varsta de 5 ani pe acel personaj pentru că în viziunea mea el era un stelist mândru şi fraier pentru că era îmbrăcat în roş-albastru si pentru că purta pe piept litera S de la S-T-O-A-I-A. Din acest motiv am renunţat să mă uit la desene încă de la vârsta de cinci ani si am decis sa ma uit doar la fotbal. Fotbalul era mult mai frumos decât acel supererou care mereu era "mare şi tare". Aşadar m-am apucat de fotbal şi am hotărît să renunţ la supereroi de genu' ăla.
Era 24 decembrie 1999,jucam "victorie" în faţa blocului cu băieţii mai mari. După ce jucasem vreo 2 ore ca sparţii ne-am aşezat pe leagănele din parcul din faţa blocului. Băieţii au inceput să vorbească "de colindat" iar eu timid,nu am îndrăznit să-i întreb nimic despre asta .După câteva minute, unul dintre ei m-a întrebat: vlăduţ, nu vii cu noi la colindat? Mă luminase întrebarea şi eram cât p'aci să spun că merg dar mi-am adus aminte de un lucru important şi le-am spus:"offf,dar nu pot pentru că tre' să vină Moşu' diseara." Pentru următoarele trei minute băieţii au râs încontinuu în timp ce eu nu ştiam ce se întâmpla. După porţia zdravănă de râs unul din ei m-a întrebat uimit: "bă vlăduţ, tu nu ştiai că moşu' nu există? " Eu am răspuns tăcut" nu..." Atunci ei mi-au explicat cum stă treaba cu impostoru' şi cel care ar fi trebuit sa'mi fie erou după Superman , s'a transformat în viziunea mea tot într'un fraier. Au trecut nouă ani în care eu nu am avut un erou şi m'am decis să devin eu un supererou .Cunoscusem o fată superbă din toate punctele de vedere care însă mai avea nevoie de ceva. După ce am învăţat'o pe de rost pe această fiinţă mi'am dat seamă că nici ea nu avea un erou! In acel moment m'am decis să devin eroul ei, renunţând eu la visul meu, acela de a avea EU un erou. Am hotărât să fac totul pentru ea şi cred că in mare parte am reuşit. Acum ,la trei ani de la decizia de a mă "angaja" ca erou, nu mai sunt sigur de loc de postul meu şi de aceea sunt foarte confuz. Mai pot eu, Prutty,să fiu eroul ei chiar şi operat? chiar şi dacă nu o să mai fiu fotbalist? chiar şi dacă voi avea o cicatrice in zona inghinală din cauza tăieturii? chiar şi dacă la ora actuală nu pot fii lângă ea mereu la şcoală din cauza durerilor? Prea multe întrebări, prea mare frica de răspunsul lor. Eroul ,aşa cum e el acuma ,te iubeşte neconditionat! Îl concediezi ?

Liber ?!

Iata-ma ajuns la poalele cetatii Rasnovului, in casa mea calduroasa, in patul meu albastru ca cerul. Am intrat in camera,cu chiu cu vai m-am trantit in pat si am inchis ochii. Trecusera doar 3 minute de cand ajunsesem acasa si speram ca nimeni sa nu ma deranjeze, satul de toate mizeriile pe care le-am suportat in ultimele cinci saptamani... Logic ca nu pot avea parte nici de cateva clipe de odihna, de care unii cred ca am avut parte (neamuri,profesori,colegi,prieteni,etc.) Mama "indraznise" sa-mi "tulbure linistea" cu urmatoarele cuvinte:"Vlad,hai sa-ti iei pastila!" Am oftat resemnat la fel ca atunci cand cavalerii fluierului (arbitrii) imi acorda un  cartonas galben. M-am supus si am luat pastila cu un suc dumnezeiesc numit"ALOE VERA KING" (World sales NO.1 brand) .Mi-am continuat "vizita " acasa (cu lacrimi in ochi spun vizita ,pentru ca ma indepartez tot mai tare de tot ce pana acum insemna A-C-A-S-Ă) , cu niste priviri luuungi aruncate catre pozele cu bebe de pe perete, catre obiectele care tin de fotbal iar apoi am dat drumu` laptopului ca sa ascult niste muzica. Pentru mine, acasa era locul in care puteam sa fiu adevaratul Prutty, sincerul Prutty, normalul Prutty...nu cel infectat de probleme, griji ,operatii, rautati, etc., pentru ca stiu ca in acest loc o sa fiu acceptat mereu,de catre parinti si de catre patru pereti gălbui care ma fac sa ma simt ca intr-un ou, in galbenus, la caldurică. Aici e locul unde pot visa fara sa imi de-a nimeni  niciun bobârnac. Cateodata cu folos,cateodata nu... Nu mai este mult si voi face o scurta vizita si pe la scoala, pentru a face o poza cu colegii mei minunati care au fost alaturi de mine.(au fost insa si mici exceptii, nu-i nimic flăcăi, asa se vad "adevaratii tovarasi" ,asteptam  macar un "fa-te bine ma boule" din partea acestor exceptii, cum mi-a fost spus de cativa ,insa spus din suflet.) Sunt plin de griji cand ma gandesc la scoala ,azi trebuia sa dau teza la germana, nu am note, profesorii se vor rabuna pe mine din diverse motive, chiar NU-MI PASA.Am realizat acum 100% ca atunci cand esti singur si bolnav te pisi pe ei de bani, nu-ti pasa ca ai muncit ca spartu` sa te impui intr-o echipa, nici macar ca ai invatat  mult ca sa obtii note foarte bune la nu stiu ce materie...TOATE ASTEA nu conteaza in acele momente. Acum stau si ma visez cu barca pe un rau, cum curg lin spre paradis si ma indepartez de toate problemele. La finish stiu sigur ca ma vor astepta iubita impreuna cu prietenii, la "o iarba verde", cu muzica blană,de preferat la momentul aparitiei mele sa fie ATB in boxe, vinul fiert sa fie din belsug pentru ca eu vin dupa un drum lung cu barca, bebe sa-mi sara in brate sa ma pupe, iar prietenii sa-mi spuna" hai bă coajă că am facut alegerile la fotbal,ii dam drumu?, ahh doamne...tocmai s-a schimbat melodia care rula pe tot parcursul postarii mele de acum , si a trebuit sa ma trezesc. De ce?! de ceeeeeeeeeeeeeeeee?! Sper ca totusi cele visate sa devina realitate, ca doar no, revelionu` se apropie...

Lonely days, lonely nights,

Wow. Postez si astazi. Inseamna ca  operatia a reusit iar eu inca traiesc...In momentul in care am deschis ochii pentru prima oara dupa operatie  am incercat sa ma ridic in fund si am spus doar: "Mami unde e bea" si "Mami da-mi laptopul ca vreau sa-i spun lu` Traian ca mergem la meciu` cu ciorile (scuzati-mi rasismul) [RAPID]. Raspunsul din partea mamei mele nu a venit, ea a preferat sa rada de mine iar eu nu stiam de ce. Dupa 5-6 secunde mi-a cazut capul din nou pe pat fiind inca sub efectul anesteziei totale. M-am trezit in sfarsit  dupa 3 ore de la interventia chirurgicala. Primul lucru` pe care l-am facut a fost sa o sun pe scumpa mea si apoi sa incerc sa pasesc prin salonul lung de 50 de m. Am reusit! Si sa o aud pe iubita mea si sa-mi plimb taietura prin incaperea luuuunga. Am mai reusit o performanta, aceea de a merge cu ambulanta. Am fost dus cu ambulanta la alt spital pentru o noua cusatura a unui vas de sange din nas, dupa ce  era sa ma inec noaptea cu propriul sange, la fel si in timpul operatiei, motiv pentru care mi-a fost introdusa pe gura o teava de plastic pana in stomac ca sa nu ma sufoc. Groaznic.Parca mi-a fost şlefuit gatul cu o coala de smirghel de 140. Mai am insa un mare "Of". Plasmele din spitalul judetean din Targu Mures,str.Gheorghe Marinescu nu prind minunatul post DIGI SPORT,canal care transmite duelul dintre stegarii din Brasov si coloratii de la Rapid. Sunt nevoit din nou sa urmaresc meciul live text pă net...din fericire meciul dintre câinii roşii si Poli Bragadiru` Rocar Aek Timisoara este transmis de Antena 1 si sper ca il pot viziona ca tot omu` . Nici de acest meci nu cred ca am parte insa el fiind la o ora tarzie pentru bebelusii cu care sunt in salon -21:45. Tineti-mi pumnii sa am parte macar de aceasta fericire si sa-l vad pe Torjinho cum isi distruge fosta echipa. Doamne cat de singur ma simt...

Prutty- Visam (am promis cantecelu` asta)

Visam că mor ,şi culmea n'aveam ganglion

Când dintr`o dată am deschis un ochi şi mă visam dând gol.

Băteam la uşă ca să ajung în rai

Şi mi-a deschis păpuşa :

Am eu whisky, n-ai un pai?! ,uşor că rupi uşa!

Că pot să schimb pase cu Messi

Fără să schimbăm impresii.

Visam că sunt falit şi că îmi iubesc gâza

Pân` m-a pălit un pitic şi mi-a zis:”jucăm bâza”

Visam că bag mingea-n poartă şi ma pozează bebe

Dar eu credeam deja că-s pe alte planete.

Visam că am o prinţesă sau cam aşa ceva

Când noi ascultam ATB seara'n camera mea. (aaa...)

Visam că Ronaldo Cristiano stă sus şi mă veghează

Acum când Messi stă jos şi mă sabotează...

Visam că pot să schimb sistemu` ţării şi credeam că pot.

Visam că-s Torje şi eram tare de tot.

Visam că dau autografe mai bine ca pâinea caldă.

Că jucam fotbal pe secţie cu toţi doctorii de gardă.

Visam că nu se face noapte şi`i o zi mortală

Degeaba scoţi seringa, eu am o frica totală.

 

Refren: E doar un chin teribil care se tot repetă

Şi doar în fata mea găsesc lumea perfectă

Nu încerca să te mişti – că rişti

Nu vrei să vezi playeri trişti...de azi eu joc cu ochii închişi.

 

Visam c`aştern un petic de minge deasupra pansamentului meu

Şi  mai alb ca acesta că acu` mi`l vopsesc cum vreau eu.

Eu nu ţin cont că Dinamo pierde, că bea`i rea sau că plouă

Eu iubesc încontinuu cum nu vi se întamplă vouă.

Visam că beau mult, că sticla n-are fund

Că Gatorade`u nu mi se termină şi nu mă afund.

Visam bairame de rev cu prieteni şi mici

Şi oameni care nu te judecă ca nişte mitici.

Visam ca rad dusmanii mei toti umar la umar

Fara par- fara dinti-  fara bani- fara numar.

Visam că am un vecin peste drum el se visa pe Saturn

Şi s-a trezit forţat ca sa nu-i dau un pumn.

PAC!Visam că dragostea e amplă şi nu vrea să plece

Şi nu te lasă baltă când vede că altu` te'ntrece.

Crezi că cineva mă`nţelege? E doar in capul tău

Visam că`i singura oară şi nu se`ntâmplă din nou.

Visam că nimănui nu`i ciudă când am ceea ce`mi doresc

Dar eu sunt înca copil şi trăiesc din poveşti.

Visam că nu`ţi trebuie mănuşi ca să trăieşti n Brasov

Că pe`aici te naşti deştept şi nu tre` să citeşti vreun hrisov.

Refren: E doar un chin teribil care se tot repetă

Şi doar în fata mea găsesc lumea perfectă

Nu încerca să te mişti – că rişti

Nu vrei să vezi playeri trişti...de azi eu joc cu ochii închişi.

Incipit

M-am hotarat sa-mi fac blog. Oare de ce? Am mai avut eu o tentativa dar am zis sa o las balta pentru ca e prea plictisitor si n-am eu timp de D-ASTEA. SPITALUL m-a determinat sa-mi fac blog. Sunt deja la a doua saptamana de stat intre patru pereti si sper inca sa ma scoata cineva de aici. Speranta imi sta intr-un bisturiu si intr-o anestezie totala. Aceste doua lucruri la care nimeni nu vrea sa ajunga ma vor scoate de aici cu pretul unei operatii. Au  trecut 26 de zile de cand nu am mai atins băşica aia, fara de care nu pot trai. Nu stiti despre ce e vorba? Despre MINGEA DE FOTBAL. Ea , impreuna cu fata din povesti, sunt lucrurile pentru care eu traiesc. Timpul trece aici in spital, iar eu nu am parte nici de obiectul rotund cu circumferinta de 70 cm  nici de fiinta inalta de 1,70 m. (tocmai a venit asistenta sa-mi spuna ca iar imi ia sange, bestial, dar de unde? o sa-mi deseneze probabil niste vene cu stiloul pe antebrat pentru ca eu nu mai am "chestii" d-alea inguste cu sange...). Inchei pentru ca asistenta a scos seringa din halat. "Ne vedem" dupa operatie.